vineri, 14 decembrie 2012

Gânduri de sub brad

           Nu mai este nicio altă perioadă a anului, cu o încărcătură emoțională atât de mare, cum este cea a Crăciunului. Nu știu cine mai simte ca mine, cert este ca îmi place ce simt. Lăsând în urmă imaginea amară în care oamenii se calcă în picioare, ca nu cumva să piardă ofertele, Crăciunul este și va rămâne un amalgam de gânduri bune și o desagă de cadouri. Nu încetez să cred în Moș Crăciun și nici nu renunț să îl aștept. O listă cu dorințe care nu suportă amânare și care se repetă de la un an la altul, este ceea ce am pentru el. Sunt câțiva copii care se bucură atunci când le întinzi un ou de ciocolată, pentru surpriza din el. Copii care nu știu ce înseamnă o cină caldă în familie. Copii care fac dintr-o pâine, un motiv de bucurie. Copii care, atunci când îi întrebi ce își doresc să primească, își pleacă privirea și cer, lipsiți de speranță, ceva de mâncare. Ca ei sunt sute, milioane, poate. Sunt prea mulți, iar Moș Crăciun e numai unul. Aștept acel Crăciun în care o să îmi doresc și eu ceva, pentru mine. Până atunci, vreau zambete pe chipurile acelor suflete. Vreau ca cei care au, atât de mult încât nu cunosc măsura, să dea și celor care nu au.... poate nici speranță.

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Refuz sa traiesc in viitor!

           Nu demult, priveam la ecrane alb-negru, atribuind imaginilor culori, una si una. Faceam cu randul, care dintre noi sa se ridice din pat, sa schimbe postul, din acele butoane mari si greu de manevrat. Acum, nu doar ca avem telecomanda, sunt doua chiar. Nu mai stii din care sa pornesti televizorul si din care sa-l opresti. Ma minunez pe zi ce trece, cum tehnologia asta continua sa spele mintile oamenilor. Aveam un telefon cu lumini galbene. O tastatura care isi arata uzura prin disparitia cifrelor, rand pe rand. Nu mai aveam nevoie de litere, o invatasem pe de rost. Soneria era parca de la instalatia de pom. Bateria tinea o vesnicie. Nokia 1310. Era pe atunci ceva ce astazi poarta numele de I-Phone, iar mare parte din populatie il poarta in buzunare. S-a raspandit mai repede decat adeptii unei secte. Nu il contest. Ma uimeste rapiditatea cu care tehnologia ne poarta in "noutatile" ei. Risipa de bani. Azi ai un model de telefon, maine pe piata se lanseaza altul. Publicitate ferma, orb sa fii sa nu ti-l doresti. Azi conduci un anume tip de masina, luna viitoare aceeasi firma aduce in fata acelasi model, ceva mai "coafat". Esti disperat, vrei sa fie a ta. Rusinea iti apasa pe umeri. Cum este posibil sa conduci o masina care nu este nici macar "noul model"? Din nou, risipa de bani. Cineva spunea ca parintii nostri schimbau mobila o data la zece ani, si nici atunci. Copiii nostri o vor schimba de doua ori pe an, doar pentru a tine pasul cu moda. Cunosc copii de 2-3 anisori care sunt dependenti de tablete si de smart-phone-uri. Puteti sa ardeti acele carticele cartonate din care invatam sa distingem pasarile de animale. Aplicatiile nu doar ca le arata, le si vorbesc. De altfel, puteti sa ardeti si stravechile manuale, nu mai e mult si pe banci vor sta tabletele. Cuvinte precum: stilou, compas, ascutitoare, creion, acuarele... nu vor ajunge in vocabularul generatiilor ce vor veni...si nici tableta nu va pata fata de banca cu cerneala. Ce pacat!