Gândul de seară

   Când simți că-ți lipsește ceva, spune o rugăciune. Dacă nu se schimbă nimic, mai spune una.

Nu cred în zodii, dar textul ăsta...

      Complexă, înțelegătoare, prietenoasă, femeia din zodia Pești este o visătoare. Este sensibilă, comodă, sociabilă, modestă și dispusă să se sacrifice pentru alții. Are mult umor. Fantezia bogată o face să fie visătoare. Ea îi înțelege foarte bine pe ceilalți și astfel poate ieși din situații critice. Este foarte curajoasă și își îndeplinește obligațiile cu conștiinciozitate și la timp. Pe plan profesional, este o colaboratoare excepțională, care îi lasă cu plăcere pe alții să comande. Își intuiește slăbiciunile. Uneori este prea secretoasă și are tendința să se retragă în lumea ei. Este o diplomată înnăscută, poate și datorită lipsei de duritate. Ea are două vieți: una publică și alta intimă, pe care o împarte numai cu cei apropiați. Uneori, cunoscuții au păreri total opuse despre ea, datorită capacității ei de a vorbi fiecăruia pe limba lui. Este miloasă și plină de compasiune față de cei în suferință. Este femeia tuturor poveștilor de dragoste ale lumii. Nu minte niciodată, pentru că ea însăși nu deosebește granița dintre un adevăr și un neadevăr.

Poveste, la gura sobei

    Mai erau cinci zile până la Crăciun. Poștașul a bătut la ușa bătrânului iar acesta, fără să se ridice,

l-a invitat înăuntru. Avea cu el o cutie ambalată frumos, pe care o ținea atent.

    Pe scaunul din fața sobei era bătrânul.

- Priviți, ce pachet frumos, i-a spus, bucuros, poștașul.

- Mulțumesc, pune-l jos, i-a răspuns bătrânul, fără să stea prea mult pe gânduri.

- Dar domnule, nu ar trebui să vă bucurați, atunci când primiți cadouri?

- Nu pot, a răspuns bătrânul. Copiii mei îmi trimit, în fiecare an, cutii ambalate frumos, cum este cea pe care tocmai ai lăsat-o din mâini. Nu vin niciodată să îmi ofere cadoul personal, cu o îmbrățișare înainte și una după.

- Vino, îți arăt! 

     Poștașul, mut de uimire, l-a însoțit pe bătrân până la camera din capătul holului. Prin crăpătura ușii putea zări cutiile care așteptau să fie deschise, în fiecare ajun. Ani la rând. Cutii peste cutii.

- De ce nu le-ați deschis?

- La ce bun? Nu este iubire înăuntru.

  

      M-a întrebat cineva astăzi, de ce nu scriu. Am un blog, i-am răspuns, și scriu acolo. Nu am strigat niciodată, pentru că nu vreau să intre oricine în camera mea. Nu toți au cunoscut latura mea bună, cum nu toți au întâlnit-o pe cealaltă. Viața m-a obligat să fiu de două feluri: cea pe care o placi până la capăt sau cea pe care o urăști, înainte să o cunoști. Prea puțin mă interesează procentul. Știu totul despre mine, iar felul în care mă comport este direct proporțional cu atitudinea ta, în fața mea, pentru că, Dumnezeule, tare mult îmi plac oamenii educați.

    Am găsit oameni de calitate. Nu mulți, câțiva.

Există viață, dincolo de facebook

       M-am lăsat de el, de drogul pentru care nu ai nevoie de prescripție medicală, pentru că este un supliment alimentar. L-am consumat și eu, și tu, și restul. Sunt la recuperare acum. De prieteni virtuali nu am nevoie. Și nici de atenție. Pentru toate astea am un soț..și un cățel. Un număr mare de like-uri nu mă va face să mă simt femeie, cum nici mai puține, nu-mi vor putea dovedi contrariul. Sunt frumoasă, pentru că el mă vede așa, și dacă sunt urâtă, mă iubește oricum. Am ales realitatea, o realitate în care nu mă trezesc machiată și nici părul nu este aranjat tot timpul. Trăiesc prezentul, un prezent în care timpul pierdut pe rețelele de socializare nu mai poate fi câștigat. Am ieșit din casa cu ferestre înalte și uși deschise, în care oricine poate vedea înăuntru. Există viață, dincolo de facebook. Nu trebuie decât să te deconectezi. Există oameni care nu l-au cunoscut și sunt fericiți oricum. Există sentimente care s-au consumat în văzul lumii, când nimeni nu trebuia să le știe. Iubiți-vă, dar nu pe facebook. Iubiți-vă, dincolo de el.

De ce (mbrie)

    Într-o zi, oamenii vor înțelege că Decembrie este despre a dărui, și nu despre a lăcomi. Decembrie este despre copiii care își șterg mucii cu mâneca puloverului, rupt pe alocuri. Despre copiii care poartă pe sub ghete, de fapt, care nu poartă pe sub ghete șosete cu Moș Crăciun, de fapt, despre copiii care au nevoie de ghete...și de șosete cu Moș Crăciun. Este despre sacoșa grea, pe care te oferi să i-o cari unui bătrân care urcă treptele, cu ultimele puteri. Despre bunătatea din oameni sau ce a mai rămas din ea, și nu despre nervi și înjurături de diferite culori. Este despre omul de zăpadă care are o cratiță, în loc de fes. Despre mănuși ude de atâta zăpadă, puse la uscat, pentru a ajunge din nou ude. Despre mâini degerate de la atâția bulgări perfect de imperfecți. Este despre alb și roșu. Despre bătrânul ăla renumit care ne citește lista de dorințe și le îndeplinește sau nu. Decembrie este despre măr copt și bucăți de scorțișoară.