Mai erau cinci zile până la Crăciun. Poștașul a bătut la ușa bătrânului iar acesta, fără să se ridice,
l-a invitat înăuntru. Avea cu el o cutie ambalată frumos, pe care o ținea atent.
Pe scaunul din fața sobei era bătrânul.
- Priviți, ce pachet frumos, i-a spus, bucuros, poștașul.
- Mulțumesc, pune-l jos, i-a răspuns bătrânul, fără să stea prea mult pe gânduri.
- Dar domnule, nu ar trebui să vă bucurați, atunci când primiți cadouri?
- Nu pot, a răspuns bătrânul. Copiii mei îmi trimit, în fiecare an, cutii ambalate frumos, cum este cea pe care tocmai ai lăsat-o din mâini. Nu vin niciodată să îmi ofere cadoul personal, cu o îmbrățișare înainte și una după.
- Vino, îți arăt!
Poștașul, mut de uimire, l-a însoțit pe bătrân până la camera din capătul holului. Prin crăpătura ușii putea zări cutiile care așteptau să fie deschise, în fiecare ajun. Ani la rând. Cutii peste cutii.
- De ce nu le-ați deschis?
- La ce bun? Nu este iubire înăuntru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu