duminică, 3 decembrie 2017

   Nu ți-am mai spus “te iubesc”, în ultima vreme, dar faptul că te întreb des “când vii acasă” este tot un “te iubesc”, în traducere liberă...

Mesaj de la el

       Acum 7 ani, când ne-am întâlnit pentru prima dată, am rămas în stație și m-am uitat la tine crezând că nu o să te mai văd niciodată, pentru că nu eram nici frumos, nici bogat, nici pianist sau poet, și nici măcar cartofi prăjiți nu știam să mănânc....nu înțelegeam de ce o fată ca tine ar putea să mă iubească. Am sentimentul că lucrurile astea s-au întâmplat ieri, și încă nu îmi explic cum am ajuns aici, cu tine, pentru că mai frumos nu sunt, bogat nici atât, nu am câștigat vreun premiu Nobel și nu sunt nici capabil să-ți demonstrez cât de mult te iubesc. Tot ce pot să fac este să mă uit la tine, ca atunci, în stație. Fac asta în fiecare zi, când mănânc, când stau pe telefon sau la căști, când tu nu mă vezi, când spui că nu te simți frumoasă sau că hainele nu-ți mai vin, când te gândești cum o să ne descurcăm cu datoriile, când faci planuri pentru viitorul nostru... și când îmi întâlnești privirea, trăiesc același sentiment, ca atunci: cum poate o femeia ca ea să iubească unul ca mine?! Doar că tu nu mai ești fata de pe trotuarul din stație. Ești mult mai mult, din toate punctele de vedere, dar cel mai important, ești mama copilului nostru, ești cel mai bun și frumos lucru care i se poate întâmpla unui bărbat, și pentru asta te iubesc în fiecare zi, mai mult ca ieri iar mâine o să te iubesc și mai mult, pentru că îl văd pe Casian cât de frumos crește în brațele tale... și dacă nu o să îmbătrânim împreună, sunt sigur că o să te privească el în locul meu iar zâmbetul și îmbrățișările lui vor fi declarațiile mele de dragoste. 

Vă iubesc!