tag:blogger.com,1999:blog-4597659134216825782024-03-14T08:06:34.491+02:00când voi fi mare, vreau să rămân omannettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.comBlogger155125tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-36262826483493794502018-01-10T22:27:00.001+02:002018-01-10T22:41:16.113+02:00De meserie, mamă<div style="text-align: justify;">
Dacă îți propui să fii mamă doar cu numele, mai bine nu. Dacă ai devenit deja și ți se pare ușor, înseamnă că, pe undeva, trișezi. Fie ai bonă, fie copilul doarme non-stop, fie dormi tu și altcineva stă cu el, fie îl așezi într-un țarc și îl uiți acolo. Da, nu e ușor să fii mamă. Da, tot timpul tău devine timpul copilului. Da, uneori simți nevoia de o pauză și cu puțin noroc, o poți avea. Dacă alegi să fii mamă normă-ntreagă și mai și alăptezi, uită de lucrurile care durează mai mult de două minute. Uită de statul în cadă, printre norișori de spumă și pregătește-te să ieși din duș, chiar dacă nu ai apucat să te clătești. Uită de mesele cu familia, unde poveștile curg, la un pahar de limonadă făcută în casă. Uită de filmele la cinema și de sucul cu fetele. Uită și de răsfățul din saloanele de înfrumusețare. Când te hotărăști să devii mamă, nu sunt puține lucrurile la care trebuie să renunți, însă din secunda în care cel mic vine, nimic nu îți mai lipsește.</div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-7948353369497588222017-12-03T00:40:00.002+02:002017-12-03T00:40:18.994+02:00 Nu ți-am mai spus “te iubesc”, în ultima vreme, dar faptul că te întreb des “când vii acasă” este tot un “te iubesc”, în traducere liberă...annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-37928551655323024922017-12-03T00:15:00.002+02:002017-12-03T00:23:07.152+02:00Mesaj de la el<div style="text-align: justify;">
Acum 7 ani, când ne-am întâlnit pentru prima dată, am rămas în stație și m-am uitat la tine crezând că nu o să te mai văd niciodată, pentru că nu eram nici frumos, nici bogat, nici pianist sau poet, și nici măcar cartofi prăjiți nu știam să mănânc....nu înțelegeam de ce o fată ca tine ar putea să mă iubească. Am sentimentul că lucrurile astea s-au întâmplat ieri, și încă nu îmi explic cum am ajuns aici, cu tine, pentru că mai frumos nu sunt, bogat nici atât, nu am câștigat vreun premiu Nobel și nu sunt nici capabil să-ți demonstrez cât de mult te iubesc. Tot ce pot să fac este să mă uit la tine, ca atunci, în stație. Fac asta în fiecare zi, când mănânc, când stau pe telefon sau la căști, când tu nu mă vezi, când spui că nu te simți frumoasă sau că hainele nu-ți mai vin, când te gândești cum o să ne descurcăm cu datoriile, când faci planuri pentru viitorul nostru... și când îmi întâlnești privirea, trăiesc același sentiment, ca atunci: cum poate o femeia ca ea să iubească unul ca mine?! Doar că tu nu mai ești fata de pe trotuarul din stație. Ești mult mai mult, din toate punctele de vedere, dar cel mai important, ești mama copilului nostru, ești cel mai bun și frumos lucru care i se poate întâmpla unui bărbat, și pentru asta te iubesc în fiecare zi, mai mult ca ieri iar mâine o să te iubesc și mai mult, pentru că îl văd pe Casian cât de frumos crește în brațele tale... și dacă nu o să îmbătrânim împreună, sunt sigur că o să te privească el în locul meu iar zâmbetul și îmbrățișările lui vor fi declarațiile mele de dragoste. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vă iubesc!</div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-86710686052168389732017-09-20T14:25:00.002+03:002017-09-20T14:25:21.014+03:00Azi<div style="text-align: justify;">
Îmi iubesc părinții și familia în care am crescut. Îmi iubesc cățelul, cu balele lui cu tot, și orice animal care îmi intersectează privirea. Iubesc și pisica de pe acoperișul casei care își așteaptă bobițele la oră fixă. Îmi iubesc țara, pentru frumusețea ei. Iubesc și oamenii din jur care au bunătatea în mâini și în privire. Iubesc toamna, cu răcoarea ei și frunzele ruginii. Iubesc fericirea ce vine din lucrurile simple și ciocolata amăruie. Iubesc liniștea nopții și diminețile leneșe. Îmi iubesc soțul și tatăl copilului meu, și îmi iubesc copilul, cum nimic altceva pe lumea asta nu iubesc.</div>
<br />annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-85372067167117678552017-07-21T15:07:00.002+03:002017-07-21T15:07:30.303+03:00 Mama mi-a spus să fiu om bun, dar nu mi-a spus și până când.annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-29742099997405504212017-07-04T22:46:00.001+03:002017-07-04T22:46:25.686+03:00Stare de seară<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="https://www.youtube.com/embed/fdvMjZw21wI" width="480"></iframe>annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-47225848818067298182017-07-04T22:32:00.002+03:002017-07-04T22:48:57.994+03:00<div style="text-align: justify;">
Ești în trend dacă ai cât mai mulți <i>urmăritori</i> pe rețelele de socializare. Te-ai gândit vreo clipă, ce oferi, în schimb? Știi să fii un model de urmat? Poți să îți asumi o generație de tineri care atunci când închid aplicația sunt mai bogați cu o poveste spusă prin cuvinte sau prin imagini? Ai puterea să faci o lume mai bună? Răsfoiam Instagram-ul zilele trecute și îmi doream să găsesc pe cineva, pe care să-l/o urmăresc cu interes. Posibil să nu fi căutat suficient sau poate oamenii pe care îmi doresc să îi găsesc nu există în lumea virtuală. Poate ei sunt reali și atât. Am dat peste tot felul de personaje <i>urmărite</i> de mii de alte personaje: sâni la vedere, funduri pe afară, peruci, operații estetice exagerate, dinți trecuți prin aracet, ochi din plastic, tatuaje seci. Toate seamănă între ele, atunci când se aliniază la poza de la terasă. Mă gândeam la puterea Photoshop care, nu demult, le ajuta să se tuneze. Acum sunt atât de tunate, încât nu mai trec fotografiile prin aplicație. Sec. Gol. Plastic. Degeaba.</div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-22862657571961443602017-06-22T13:46:00.001+03:002017-06-22T13:46:53.951+03:00În așteptare<div style="text-align: justify;">
Sunt la a doua mașină cu rufe de spălat, afară e insuportabil de cald, iar sub rochie văd două piciorușe mișcându-se într-un ritm nedefinit. AMR 14 zile. Camera e gata. De când este gata, stau și mă holbez la lucruri. Sper să-ți placă ce-a ieșit. Am zis că nu voi avea emoții, dar cu cât se apropie momentul, cu atât încep să mă panichez mai tare. Ce face tati? Este plin de emoții și el, chiar dacă încearcă să le ascundă. Ți-a luat prima pereche de Jordan și deja îți pregătește ținutele. Sper să ai răbdare cu noi. Nu suntem antrenați. În cv-ul nostru apare că am crescut un câine. O să-l cunoști. Puțin cam alintat, dar simpatic. Să nu mănânci biscuiți în preajma lui. O să-i facă să dispară, în doar o secundă. Bunicii te așteaptă și ei. Bunicul vrea să mergeți la pescuit, iar bunica învață tainele masajului. Mă duc să întind rufele..</div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-85794209085992212002017-05-10T21:33:00.001+03:002017-05-11T11:41:14.307+03:00 Mai e mult până vii de la serviciu. Nu-mi place deloc când rămân singură, pe salteaua asta de doi. Hai acasă..annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-61262398372220764992017-05-10T21:19:00.000+03:002017-05-10T21:19:34.533+03:00<div style="text-align: justify;">
Nu am mai scris, de o bună bucată de vreme. Așteptarea celui mic îmi umple tot timpul. Mă încarc cu răbdare și ma alimentez cu iubire, ca să i le ofer în egală măsură. Număr zilele până la momentul în care ne vom cunoaște și îi mulțumesc Celui de Sus pentru că m-a ales, dintre atâtea femei, gata oricând să devină mame. Nu-mi place să folosesc cuvinte mari. M-am considerat dintodeauna un om mic iar ceea ce urmează nu se compară cu nicio altă realizare de până acum. Am tot auzit femei spunând că li s-a schimbat viața, prioritățile, și ele. Pot doar să confirm ce s-a schimbat până acum, exceptând corpul: starea, energia, trăirile, privirea, zâmbetul, atracția pentru cei mici. Și ce dacă sunt kilograme în plus? Săli de fitness sunt destule în oraș. Și ce dacă obosesc după ce am urcat doar zece trepte? Mă odihnesc și o iau de la capăt. Și ce dacă nu mă mai simt atrăgătoare? Nu am avut niciodată asta ca scop. Nu astea sunt lucrurile care mă îngrijorează, ci viitorul celui mic. Să pot să-i dau o educație bună, să îl ajut să descopere viața cu tot ce are ea mai simplu și mai frumos, să cunoască oameni de calitate și să devină unul. </div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-54255376975158120132017-02-09T00:21:00.001+02:002017-02-09T10:59:39.180+02:00Trombofilia în sarcină<div style="text-align: justify;">
După ce am aflat că am trombofilie, m-am tot întrebat cu ce am greșit. La început, e greu să te împaci cu ideea, mai ales dacă te-au ocolit injecțiile, încă din copilărie. După puțin timp, ești un fel de asistent medical, fără diplomă, iar injecția de zi cu zi devine un stil de viață. Doctorul a spus că femeile plâng, când află că au trombofilie. El se bucură, pentru că există tratament. Toate ne dorim o sarcină ușoară, cum sunt cele de prin reviste sau de pe la interviurile cu diverse posesoare de copii, unde nimeni nu pomenește de injecții în burtă, pe toată durata sarcinii. Dați-mi mie un microfon, că vă spun eu ce implică. O sarcină fără probleme poate avea orice femeie, una cu trombofilie, doar o femeie puternică poate duce. Și nu este despre durere, și nici despre sutele de injecții din timpul sarcinii, ci de psihic. Să știi că în orice secundă totul se poate termina, la fel de repede cum a început. Și trăiești cu teamă în fiecare minut în care întârzii să-ți faci injecția. Și te macină tot felul de gânduri: dacă ai făcut-o corect, dacă serul afectează copilul, chiar dacă doctorul ți-a spus că nu, dacă cele 4 mg sunt suficiente, chiar dacă medicul ți-a spus că da, dacă nu cumva le faci prea rar... Și ai lacrimi în ochi, de fiecare dată când vezi minunea de pe ecran, în cabinetul doctorului. Ai sta acolo zile și nopți, doar ca să știi că e bine. Și numeri și orele până la următoarea vizită, și nu uiți să iei și lacrimile cu tine. Cam așa e sarcina cu trombofilie. Visez la ziua în care cel mic îmi va da injecția din sertar, ca să aducem pe lume și o surioară.. cu același număr de ace și cu aceleași emoții, în cabinetul doctorului. Și tot așa, până la al treilea.</div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-29536546387587231432017-01-17T22:37:00.000+02:002017-01-17T23:02:16.617+02:00Copilărie, în alb și negru<div style="text-align: justify;">
Eram mică și îmi doream și eu curcubeu multicolor din plastic, ca al vecinei de la etajul patru. Apoi, aș fi vrut să am și eu o păpușă, ca cele din desene animate, cum aveau toate fetele, la scară. Nu am avut un ursuleț cu care să dorm și care să-mi fie prieten, necondiționat. Telefon mobil, mașină la majorat, nopți prin cluburi, și altele. Mă supăram și spuneam că le voi da copiilor mei, tot ce mi-a lipsit mie. Nu. Nu le voi da toate astea. Dacă stau bine să mă gândesc, mi-a lipsit o familie. O mamă care să-mi împletească părul și să îmi vorbească despre prințese, un tată care să mă apere de monștri și niște bunici care să-mi citească povești, pe sub lentilele galbene de vreme. Am avut o mamă care nu a avut timp de mine, pentru că nu îi ajungea timpul cu noi. Un tată care și-a luat în serios rolul de sponsor și a uitat să fie părinte pentru copiii lui. Un bunic pe care l-am cunoscut prea puțin, și o bunică pe care aș fi preferat să nu o cunosc. Da. Le voi da toate astea. </div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-38291400751488252442017-01-16T11:04:00.000+02:002017-01-16T11:06:05.884+02:00Fericirea unora, nefericirea multora<div style="text-align: justify;">
Poți să ai cel mai înalt brad din târg. Poate să fie cu cele mai bogate crengi. Poți să pui în el cele mai frumoase globuri. Poți să pui printre globuri cele mai râvnite dulciuri. Poți să faci și funde roșii, dacă vrei. Poți să-i pui și instalație în formă de căsuțe. Poți să adaugi și câțiva reni și vreo două steluțe din lemn. Poate să ningă cu fulgi mari și moi, cum doar în povești se întâmplă. Poți să îmbraci cadourile în cea mai fină hârtie. Poți să aduci în casă atmosfera sărbătorilor în toate formele ei, dar dacă nu ai o familie care să se bucure cu tine, poți să duci bradul înapoi. </div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-17605689992064124462016-12-15T15:27:00.000+02:002016-12-15T15:27:23.425+02:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-_nd-mnImAuM/VUo6Ii8MfrI/AAAAAAAAAgM/85IqvL5QqgcFILHip3qvRig-EGsX_cuvgCPcB/s1600/10402395_10202948066845404_5931218411394098716_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://2.bp.blogspot.com/-_nd-mnImAuM/VUo6Ii8MfrI/AAAAAAAAAgM/85IqvL5QqgcFILHip3qvRig-EGsX_cuvgCPcB/s320/10402395_10202948066845404_5931218411394098716_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-78696224117561676892016-12-15T14:00:00.000+02:002016-12-29T19:46:51.294+02:00Șase ani, de-atunci<div style="text-align: justify;">
Eram la masă, la Mc Donalds, și mâncai cartofii prăjiți, cu pumnul. Era prima noastră întâlnire. Ți-ai fixat ghetele pe un capac de canalizare și nu te-ai mișcat din loc, până nu m-ai văzut venind. Aveam o rochiță scurtă, cizmele lungi peste genunchi și poșetă, de firmă, pe mâna stânga, ca să te impresionez. Te însoțeam la medic, ca să îți scoți o aluniță, apoi, până la sfârșitul zilei, ți-am înlocuit bandajul. La plecare, de cealaltă parte a drumului, refuzai să te urci în mașină, de teamă că nu o să mă mai vezi niciodată. La a doua întâlnire, am dormit împreună. Dormit. Mi se formase un chist și mă aștepta un tratament lung și costisitor. Nu ai plecat. Ai rămas lângă mine și te-ai asigurat că urmez tratamentul. Zilele au trecut, nopțile și ele. Doi ani mai târziu, într-una dintre grădinițele din Paris, emoționat, mi-ai cerut să-ți fiu soție. Ne-am mutat împreună și pentru că era prea devreme pentru un bebe, l-am ales pe Ray să ne țină de urât, și de cald. Curând, mărim familia cu încă un membru. Șase ani, de-atunci...</div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-68240115189772514802016-11-29T21:24:00.001+02:002016-11-30T22:34:52.279+02:00Crăciunul<div style="text-align: justify;">
Porțiunea mea preferată din an. De astăzi am pus colindele pe fundal. Bebe cere portocale. Mai lipsește zăpada și omul ei rotund. Să fim mai buni, mă gândesc. Să fim mai răbdători, îmi doresc. Și să iubim mai mult. Să iubim de tot timpul. Să dăruim, fără să cerem. Să iertăm. Să iertăm sincer. Să fim mai blânzi, din ochi, din inimă și din mâini. Decât să lovim, mai bine să mângâiem. Să spunem o vorbă bună. Să îngropăm adânc tot ce-i rău și să lăsăm bunătatea să iasă la lumină. Soarele mai vine de-abia la primăvară. Să zâmbim oricum, fie că plouă sau e urât afară. Să fim oameni, până la ultima stație. Și când ne dăm jos, să nu uităm să întindem o mână unui copil, unui bătrân, unui om bolnav.</div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-71488042951026164532016-11-29T21:06:00.000+02:002016-11-29T21:09:43.755+02:00Octombrie era despre noi<div style="text-align: justify;">
...doi, anul trecut. Despre noi trei, anul acesta. Mi-am dorit familie, și apoi carieră. Dumnezeu le-a așezat invers. Ceva lipsea, până de curând, când am plâns, de teamă să nu-mi ia cineva plânsul de fericire. Acum aștept, un el sau o ea. Nouă luni în care va trebui să învăț să fiu mamă, nouă luni în care sper să se inventeze manualul unui tată. Să ne ierți, dacă nu vom fi perfecți. Să nu te superi, dacă laptele din biberon va avea gust ciudat sau dacă supa va avea prea mult morcov. Să nu ne cerți, dacă vom fi stângaci și să nu plângi, dacă nu vom face lucrurile corect. Suntem începători. Așa cum tu vei fi la început de drum, așa vom fi și noi, doar că de dimensiuni mai mari.</div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-70861724597749349022016-11-13T15:54:00.001+02:002016-11-13T15:54:33.818+02:00<div style="text-align: justify;">
Toamna, copacii își dau jos frunzele, iar primăvara își pun unele noi. Oamenii, dacă ar avea frunze, ar scoate toamna din calendar, doar să nu schimbe nimic la ei. Oamenii nu au răbdare, copacii, da. Așteaptă cuminți zile cu sutele, ca să îmbrace frunze noi. Oamenii își pun obiceiuri vechi, pe sub tricou dimineața și gânduri negre, pe sub pălărie, seara. Omul ar tăia orice copac, fără remușcare. N-am văzut niciun copac care să taie vreun om. Mult timp, am crezut că omul este una cu copacul. Nici vorbă, copacul este superior omului. </div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-15960096241256734622016-11-10T09:41:00.002+02:002016-11-10T09:48:58.824+02:00<div style="text-align: justify;">
Să ajut un copil, un bătrân sau un orice, în fiecare zi, asta mi-am propus. Astăzi, donez păr pentru copiii bolnavi de cancer. Mâine, găsesc eu ceva cu care să bifez ziua.</div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-63539066106213810132016-10-29T19:56:00.002+03:002016-10-29T19:57:59.527+03:00 După o zi petrecută printre adulți, contrariată că niciunul nu mulțumește, după ce primește ajutor, de pe peronul Gării de Nord, o fetiță mi-a mulțumit, după ce am împărțit cu ea un covrig cu semințe.annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-64090770203342018702016-10-20T22:53:00.001+03:002016-10-20T22:53:12.761+03:00 Dragoste este atunci când:<br />
<br />
El: îmi faci și mie pe spate?<br />
Ea: mi-e somn<br />
El: mersi<br />
Ea: te iubescannettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-15236790788087804142016-10-17T20:48:00.003+03:002016-10-17T22:34:49.767+03:00Fii bun<div style="text-align: justify;">
Este mai sănătos așa. Sunt prea mulți oameni răi în jur, atât de mulți că nici nu cred că mai este loc. Fii bun și ține-te bine. Răutatea o să te lovească din toate părțile. Ține-ți capul drept..și mersul demn. </div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-10752774883601543302016-10-17T16:08:00.001+03:002016-10-17T20:13:39.154+03:00Te iubesc, acum<div style="text-align: justify;">
La patru ani de căsnicie. Te iubesc, acum, mai responsabil decât o făceam la început. Te iubesc, acum, pentru răbdarea pe care o ai cu mine. Te iubesc, acum, pentru liniștea dintre noi și pentru gălăgia care vine doar de la porții bune de râs și de la foșnet de dulciuri. Te iubesc, acum, pentru că altceva nu pot să te. Te iubesc, acum, pur și simplu. </div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-92197395354004148082016-09-24T01:16:00.001+03:002016-10-17T15:49:06.613+03:00<div style="text-align: justify;">
Oamenii ăștia care se umflă precum cocoșii, insistând că ei sunt cineva, au impresia că noi cei care nu suntem cineva, murim diferit? Diferența o va face culoarea patului de lemn, înainte să fim lăsați la doi metri sub pământ. Atât. </div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-459765913421682578.post-15315133574795149842016-09-24T01:10:00.003+03:002016-09-24T01:10:28.389+03:00<div style="text-align: justify;">
De fiecare dată, când mă rog, cer lucruri pentru cei de lângă mine, pentru că, ce îmi lipsește mie, Dumnezeu știe deja. Ce rost are să îi tot repet?</div>
annettehttp://www.blogger.com/profile/00976304069650553848noreply@blogger.com0