miercuri, 30 decembrie 2015

Gândul de seară

   Când simți că-ți lipsește ceva, spune o rugăciune. Dacă nu se schimbă nimic, mai spune una.

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Nu cred în zodii, dar textul ăsta...

      Complexă, înțelegătoare, prietenoasă, femeia din zodia Pești este o visătoare. Este sensibilă, comodă, sociabilă, modestă și dispusă să se sacrifice pentru alții. Are mult umor. Fantezia bogată o face să fie visătoare. Ea îi înțelege foarte bine pe ceilalți și astfel poate ieși din situații critice. Este foarte curajoasă și își îndeplinește obligațiile cu conștiinciozitate și la timp. Pe plan profesional, este o colaboratoare excepțională, care îi lasă cu plăcere pe alții să comande. Își intuiește slăbiciunile. Uneori este prea secretoasă și are tendința să se retragă în lumea ei. Este o diplomată înnăscută, poate și datorită lipsei de duritate. Ea are două vieți: una publică și alta intimă, pe care o împarte numai cu cei apropiați. Uneori, cunoscuții au păreri total opuse despre ea, datorită capacității ei de a vorbi fiecăruia pe limba lui. Este miloasă și plină de compasiune față de cei în suferință. Este femeia tuturor poveștilor de dragoste ale lumii. Nu minte niciodată, pentru că ea însăși nu deosebește granița dintre un adevăr și un neadevăr.

vineri, 11 decembrie 2015

Poveste, la gura sobei

    Mai erau cinci zile până la Crăciun. Poștașul a bătut la ușa bătrânului iar acesta, fără să se ridice,
l-a invitat înăuntru. Avea cu el o cutie ambalată frumos, pe care o ținea atent.

    Pe scaunul din fața sobei era bătrânul.
- Priviți, ce pachet frumos, i-a spus, bucuros, poștașul.
- Mulțumesc, pune-l jos, i-a răspuns bătrânul, fără să stea prea mult pe gânduri.
- Dar domnule, nu ar trebui să vă bucurați, atunci când primiți cadouri?
- Nu pot, a răspuns bătrânul. Copiii mei îmi trimit, în fiecare an, cutii ambalate frumos, cum este cea pe care tocmai ai lăsat-o din mâini. Nu vin niciodată să îmi ofere cadoul personal, cu o îmbrățișare înainte și una după.
- Vino, îți arăt! 
     Poștașul, mut de uimire, l-a însoțit pe bătrân până la camera din capătul holului. Prin crăpătura ușii putea zări cutiile care așteptau să fie deschise, în fiecare ajun. Ani la rând. Cutii peste cutii.
- De ce nu le-ați deschis?
- La ce bun? Nu este iubire înăuntru.

  

joi, 10 decembrie 2015

      M-a întrebat cineva astăzi, de ce nu scriu. Am un blog, i-am răspuns, și scriu acolo. Nu am strigat niciodată, pentru că nu vreau să intre oricine în camera mea. Nu toți au cunoscut latura mea bună, cum nu toți au întâlnit-o pe cealaltă. Viața m-a obligat să fiu de două feluri: cea pe care o placi până la capăt sau cea pe care o urăști, înainte să o cunoști. Prea puțin mă interesează procentul. Știu totul despre mine, iar felul în care mă comport este direct proporțional cu atitudinea ta, în fața mea, pentru că, Dumnezeule, tare mult îmi plac oamenii educați.
    Am găsit oameni de calitate. Nu mulți, câțiva.

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Există viață, dincolo de facebook

       M-am lăsat de el, de drogul pentru care nu ai nevoie de prescripție medicală, pentru că este un supliment alimentar. L-am consumat și eu, și tu, și restul. Sunt la recuperare acum. De prieteni virtuali nu am nevoie. Și nici de atenție. Pentru toate astea am un soț..și un cățel. Un număr mare de like-uri nu mă va face să mă simt femeie, cum nici mai puține, nu-mi vor putea dovedi contrariul. Sunt frumoasă, pentru că el mă vede așa, și dacă sunt urâtă, mă iubește oricum. Am ales realitatea, o realitate în care nu mă trezesc machiată și nici părul nu este aranjat tot timpul. Trăiesc prezentul, un prezent în care timpul pierdut pe rețelele de socializare nu mai poate fi câștigat. Am ieșit din casa cu ferestre înalte și uși deschise, în care oricine poate vedea înăuntru. Există viață, dincolo de facebook. Nu trebuie decât să te deconectezi. Există oameni care nu l-au cunoscut și sunt fericiți oricum. Există sentimente care s-au consumat în văzul lumii, când nimeni nu trebuia să le știe. Iubiți-vă, dar nu pe facebook. Iubiți-vă, dincolo de el.

vineri, 4 decembrie 2015

De ce (mbrie)

    Într-o zi, oamenii vor înțelege că Decembrie este despre a dărui, și nu despre a lăcomi. Decembrie este despre copiii care își șterg mucii cu mâneca puloverului, rupt pe alocuri. Despre copiii care poartă pe sub ghete, de fapt, care nu poartă pe sub ghete șosete cu Moș Crăciun, de fapt, despre copiii care au nevoie de ghete...și de șosete cu Moș Crăciun. Este despre sacoșa grea, pe care te oferi să i-o cari unui bătrân care urcă treptele, cu ultimele puteri. Despre bunătatea din oameni sau ce a mai rămas din ea, și nu despre nervi și înjurături de diferite culori. Este despre omul de zăpadă care are o cratiță, în loc de fes. Despre mănuși ude de atâta zăpadă, puse la uscat, pentru a ajunge din nou ude. Despre mâini degerate de la atâția bulgări perfect de imperfecți. Este despre alb și roșu. Despre bătrânul ăla renumit care ne citește lista de dorințe și le îndeplinește sau nu. Decembrie este despre măr copt și bucăți de scorțișoară. 

vineri, 20 noiembrie 2015

O zi bună începe cu seara dinainte

     Nu-mi place când văd oameni certându-se. Bătrâni sau tineri. Îmi acopăr urechile, de fiecare dată când trec și aud schimburi de reproșuri. Mici sau mari. Număr pe degete nopțile în care am adormit supărați, și aș da timpul înapoi, ca să reparăm asta. Cineva spunea că, oricât de supărați am fi pe timpul zilei, seara, înainte de culcare, să ne cerem iertare. Pentru ca dimineața să începem ziua frumos, și nu cu ceea ce a lăsat ieri urât în urma ei. Încercați asta acasă!

miercuri, 11 noiembrie 2015

..și când viața părea să aleagă un drum banal, Dumnezeu a schimbat macazul.

joi, 1 octombrie 2015

Octombrie e despre noi

         Zilele libere sunt din ce în ce mai puține. Astăzi m-am trezit greu. Când și vremea ține cu mine, am mult prea puține motive să mă ridic din pat. El a plecat la serviciu, iar eu am rămas acasă. Prea obosită să ies, prea odihnită să vreau să schimb asta. Pe fundal îmi mai ține de urât câte o piesă. Icoana din cameră mă privește fix și asta mă ține trează. "Deja mi-e dor de tine", a spus el, înainte să deschidă ușa. "Te iubesc", i-am răspuns, înainte să o închidă.

vineri, 4 septembrie 2015

       Ai grijă ce gândești. Cineva sigur ascultă.

joi, 27 august 2015

   Descrie fericirea, într-un moment: fericire este atunci când îmi pune șosete în picioare, după ce îmi sărută degetele, unul câte unul.

marți, 25 august 2015

Atunci când iubești

     Nu-ți mai dorești lucruri lipsite de sens, o vrei doar pe ea să fie parte din tine. Să o urmărești cum pășește în fața ta, pentru că e atât de frumoasă când se împiedică cu picioarele ei subțiri și lungi. Să o ții strâns lângă tine, ca și cum ai pierde-o în secunda ce vine. Să o faci să râdă, să-i auzi râsul de copil, atât de curat și de sincer. Să te pierzi când te privește lung, pentru că știi că urmează să te certe, iar tu să o iubești și mai mult, când te ceartă cu atâta poftă. Să o urmărești prin crăpătura ușii cu câtă grație își arcuiește fundul, când dă cu aspiratorul și cât e de concentrată, când șterge praful de pe noptieră. Cum așază fiecare lucru, bodogănind întruna. Să vrei să o enervezi doar pentru că adori cum arată atunci când e supărată. Felul în care își încruntă ochii și fruntea, cum gesticulează atunci când îți explică lucruri, cum plânge, cum doarme, cum merge. Cum te face să o vrei în toate felurile, dar cel mai mult atunci când tace, pentru că e atât de senină și nevinovată. 

luni, 20 iulie 2015

      Băieții de altădată...bărbații de azi. Băieții de azi...femei în devenire.

marți, 14 iulie 2015

                                                                                                  Felipe TeTz
La început a fost omul. Apoi tehnologia. La început.

                                                                                                                                                Felipe TeTz

vineri, 26 iunie 2015

Cei trei prieteni

      "Un om a fost acuzat, odată, de o faptă pe care n-o făcuse. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia să depună mărturie că omul era nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care îi avea şi i-a rugat ca, a doua zi, să meargă împreună cu el la judecător şi să-l scape de pedeapsă. A doua zi, primul prieten s-a scuzat că nu mai poate veni. Al doilea l-a urmat până la uşa tribunalului, însă acolo s-a răzgândit şi a făcut cale întoarsă. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai puţin, a intrat, a depus mărturie pentru el şi l-a salvat, redându-i astfel libertatea." 
Averea. Rudele. Bunătatea.
     Caut oameni de calitate. Nu mulți, câțiva.

Am redus viața la weekend-uri și zile de salariu

         
                        
               
         Restul zilelor nu doar sunt în plus, dar ne și încurcă. Luni ne comportăm de parcă ceva rău urmează să ni se întâmple, iar de vineri orele să măsoară diferit. Oamenii, pentru că nu mai știu să pășească, fug. Șoselele s-au transformat în curse legale, pentru că mașinile nu mai merg într-un ritm normal. Normali nu mai suntem nici noi. Un bătrân le-a spus oamenilor: dați-mi mie timpul vostru, dacă nu știți ce să faceți cu el. Ne bucurăm prea puțin de timpul de acum, iar mai târziu nu vom putea schimba asta.  

miercuri, 17 iunie 2015

     Cea mai păcătoasă dintre pământeni..eu sunt.

duminică, 31 mai 2015

Îmi aud gândurile

     Nu mă judeca pentru cine sunt. Nu am făcut rău nimănui, ca să ajung aici. Nu arunca cu pietre când mă vezi, s-ar putea să te lovească înapoi. Nu mă invidia, pentru ce-am obținut. Pregătește-te, pentru ce-o să urmeze. Și muncește. Nu te face mare cu banii de la tata. Într-o zi vei bate la ușă, iar el nu va mai fi. Și de-acolo, de sus, banii nu se transferă online. Am învățat de la cei mai buni și nu o să mă opresc aici. 
                                            

       De câte ori vin acasă. Nu e greu să fii în alt loc decât acolo unde ai crescut, dar tot mai bine e acasă. Până și manelele care gem peste gardul vecinului, și ele mi-au lipsit. Oamenii dragi. Cățelul care mă iubește. Locurile vechi. Lucrurile simple. Eu.

duminică, 10 mai 2015

Oameni mici, suflete mari

      Vreau să fiu mamă. Nu știu ce înseamnă să fii pregătită, dar sunt gata să învăț. Vreau să fiu mamă de băiat sau de fată, mi-e totuna. Vreau să cresc doi copii... și mai mult. Vreau să mă împiedic de jucării prin casă și să nu-mi pese dacă nu au avut chef să le strângă. Vreau să-mi învinețesc genunchii de la căzături, dacă asta îi va face să râdă fără oprire. Sunt gata să dau jos orice urmă de om mare, dacă asta îi va face fericiți. Sunt gata să mă transform în cel mai de temut partener de joacă, pentru că voi ști cum să pierd, pentru ca ei să câștige și voi ști cum să câștig, pentru ca ei să cunoască eșecul. Vreau să umplem bucătăria de făină și după ce ne-om opri din prăjituri eșuate, să comandăm o tavă cu tarte, de ciudă că nu ne-a ieșit aluatul. Vreau să fim prieteni, mai întâi de toate. Vreau să le dau atât de multă educație, pe cât de multe jucării vor fi gata să ceară. Vreau să îi învăț că e mai important să oferi decât să primești. Vreau să descopere lumea de dincolo de Facebook și de alte site-uri contagioase. Vreau să avem propriile scaune la teatru și nici de la vreo premieră de film să nu lipsim. Vreau să fim pe primul rând la concertele de pian sau vioară. Vreau să fie mici, dar cu suflete mari.

miercuri, 6 mai 2015

     Într-o zi am spus că îmi plac oamenii. Apoi i-am cunoscut.

vineri, 17 aprilie 2015

       Sunt locuri în care vreau să ajung, iar când ajung, vreau înapoi. Sunt lucruri pe care mi le doresc atât de mult, iar când le am, nu le mai vreau. Sunt oameni pe care îi vreau lângă mine, iar când îi am, îmi e totuna. Sunt momente pe care îmi doresc să le trăiesc, iar când o fac, nu înseamnă mare lucru. Nu sunt perfectă și nici nu vreau.

marți, 14 aprilie 2015

Cu Dumnezeu în poșetă

      A deschis geanta, ca să-și scoată ochelarii. Era pe la șaizeci și ceva de ani. Avea baticul tras pe frunte și nu îmi amintesc să fi avut pe ea o altă culoare, decât negru. A desfăcut fermoarul, iar apoi a deschis poșeta larg. L-am văzut pe Dumnezeu stând înăuntru. Bătrâna îl ducea pe umăr, fără să se plângă că e greu. O carte de rugăciuni cartonată, una fără copertă, o carte de rugăciuni mică, lângă o altă carte de rugăciuni mai mare. O icoana șifonată de vreme lângă alte iconițe mai mici, mai vechi sau mai recente. Nu doar viața femeii părea să fi încăput în geanta aia, ci lumea întreagă. O lume care, până la urmă, se reduce la o bătrânețe care atârnă de mila unor sfinți, ale căror icoane și iconițe vor înlocui fardurile din poșetele multora dintre noi. Am ridicat privirea și am privit-o scurt. Apoi am stat și m-am gândit. Din ce moment al vieții Dumnezeu își are locul în poșetă? Și când înlocuim fardurile cu icoane și cărți de rugăciuni?

sâmbătă, 14 martie 2015

luni, 9 februarie 2015

     M-a întrebat de multe ori viața ce vreau să fac. Aleg să iubesc, i-am răspuns de fiecare dată. Iubesc simplu, iubesc frumos și sunt sigură că iubesc cu folos. Necondiționat, o să-i răspund, când mă va întreba: pentru cât timp?

joi, 22 ianuarie 2015

Dumnezeu nu apare niciodată la știri

          "Patruzeci de lovituri de bici, fără una; de trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în largul mării; în călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la neamuri, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații cei mincinoși; în osteneală și în trudă, în priveghere adeseori, în foame și în sete, în posturi de multe ori, în frig și în lipsă de haine".

Îmi lipsesc oamenii

       Mi-au dat lacrimile, după  ce mi-a mulțumit din cuvinte... și din privire. Și nu făcusem nimic, doar i-am făcut puțin loc în trafic, pe un drum care este al tuturor, într-un oraș care pare al nimănui. În secunda aia mi-a fost ciudă pe toate lucrurile mărunte pe care am uitat să le facem și pe toate cuvintele pe care le aruncăm la nimereală. Bunul simț se măsoară în milimetri. Răbdarea s-a mutat la timpul trecut, într-un prezent în care omul nu mai crede într-un viitor mai bun.