miercuri, 10 mai 2017

      Mai e mult până vii de la serviciu. Nu-mi place deloc când rămân singură, pe salteaua asta de doi.   Hai acasă..
      Nu am mai scris, de o bună bucată de vreme. Așteptarea celui mic îmi umple tot timpul. Mă încarc cu răbdare și ma alimentez cu iubire, ca să i le ofer în egală măsură. Număr zilele până la momentul în care ne vom cunoaște și îi mulțumesc Celui de Sus pentru că m-a ales, dintre atâtea femei, gata oricând să devină mame. Nu-mi place să folosesc cuvinte mari. M-am considerat dintodeauna un om mic iar ceea ce urmează nu se compară cu nicio altă realizare de până acum. Am tot auzit femei spunând că li s-a schimbat viața, prioritățile, și ele. Pot doar să confirm ce s-a schimbat până acum, exceptând corpul: starea, energia, trăirile, privirea, zâmbetul, atracția pentru cei mici. Și ce dacă sunt kilograme în plus? Săli de fitness sunt destule în oraș. Și ce dacă obosesc după ce am urcat doar zece trepte? Mă odihnesc și o iau de la capăt. Și ce dacă nu mă mai simt atrăgătoare? Nu am avut niciodată asta ca scop. Nu astea sunt lucrurile care mă îngrijorează, ci viitorul celui mic. Să pot să-i dau o educație bună, să îl ajut să descopere viața cu tot ce are ea mai simplu și mai frumos, să cunoască oameni de calitate și să devină unul.