miercuri, 20 septembrie 2017

Azi

    Îmi iubesc părinții și familia în care am crescut. Îmi iubesc cățelul, cu balele lui cu tot, și orice animal care îmi intersectează privirea. Iubesc și pisica de pe acoperișul casei care își așteaptă bobițele la oră fixă. Îmi iubesc țara, pentru frumusețea ei. Iubesc și oamenii din jur care au bunătatea în mâini și în privire. Iubesc toamna, cu răcoarea ei și frunzele ruginii. Iubesc fericirea ce vine din lucrurile simple și ciocolata amăruie. Iubesc liniștea nopții și diminețile leneșe. Îmi iubesc soțul și tatăl copilului meu, și îmi iubesc copilul, cum nimic altceva pe lumea asta nu iubesc.

vineri, 21 iulie 2017

   Mama mi-a spus să fiu om bun, dar nu mi-a spus și până când.

marți, 4 iulie 2017

Stare de seară

    Ești în trend dacă ai cât mai mulți urmăritori pe rețelele de socializare. Te-ai gândit vreo clipă, ce oferi, în schimb? Știi să fii un model de urmat? Poți să îți asumi o generație de tineri care atunci când închid aplicația sunt mai bogați cu o poveste spusă prin cuvinte sau prin imagini? Ai puterea să faci o lume mai bună? Răsfoiam Instagram-ul zilele trecute și îmi doream să găsesc pe cineva, pe care să-l/o urmăresc cu interes. Posibil să nu fi căutat suficient sau poate oamenii pe care îmi doresc să îi găsesc nu există în lumea virtuală. Poate ei sunt reali și atât. Am dat peste tot felul de personaje urmărite de mii de alte personaje: sâni la vedere, funduri pe afară, peruci, operații estetice exagerate, dinți trecuți prin aracet, ochi din plastic, tatuaje seci. Toate seamănă între ele, atunci când se aliniază la poza de la terasă. Mă gândeam la puterea Photoshop care, nu demult, le ajuta să se tuneze. Acum sunt atât de tunate, încât nu mai trec fotografiile prin aplicație. Sec. Gol. Plastic. Degeaba.

joi, 22 iunie 2017

În așteptare

   Sunt la a doua mașină cu rufe de spălat, afară e insuportabil de cald, iar sub rochie văd două piciorușe mișcându-se într-un ritm nedefinit. AMR 14 zile. Camera e gata. De când este gata, stau și mă holbez la lucruri. Sper să-ți placă ce-a ieșit. Am zis că nu voi avea emoții, dar cu cât se apropie momentul, cu atât încep să mă panichez mai tare. Ce face tati? Este plin de emoții și el, chiar dacă încearcă să le ascundă. Ți-a luat prima pereche de Jordan și deja îți pregătește ținutele. Sper să ai răbdare cu noi. Nu suntem antrenați. În cv-ul nostru apare că am crescut un câine. O să-l cunoști. Puțin cam alintat, dar simpatic. Să nu mănânci biscuiți în preajma lui. O să-i facă să dispară, în doar o secundă. Bunicii te așteaptă și ei. Bunicul vrea să mergeți la pescuit, iar bunica învață tainele masajului. Mă duc să întind rufele..

miercuri, 10 mai 2017

      Mai e mult până vii de la serviciu. Nu-mi place deloc când rămân singură, pe salteaua asta de doi.   Hai acasă..
      Nu am mai scris, de o bună bucată de vreme. Așteptarea celui mic îmi umple tot timpul. Mă încarc cu răbdare și ma alimentez cu iubire, ca să i le ofer în egală măsură. Număr zilele până la momentul în care ne vom cunoaște și îi mulțumesc Celui de Sus pentru că m-a ales, dintre atâtea femei, gata oricând să devină mame. Nu-mi place să folosesc cuvinte mari. M-am considerat dintodeauna un om mic iar ceea ce urmează nu se compară cu nicio altă realizare de până acum. Am tot auzit femei spunând că li s-a schimbat viața, prioritățile, și ele. Pot doar să confirm ce s-a schimbat până acum, exceptând corpul: starea, energia, trăirile, privirea, zâmbetul, atracția pentru cei mici. Și ce dacă sunt kilograme în plus? Săli de fitness sunt destule în oraș. Și ce dacă obosesc după ce am urcat doar zece trepte? Mă odihnesc și o iau de la capăt. Și ce dacă nu mă mai simt atrăgătoare? Nu am avut niciodată asta ca scop. Nu astea sunt lucrurile care mă îngrijorează, ci viitorul celui mic. Să pot să-i dau o educație bună, să îl ajut să descopere viața cu tot ce are ea mai simplu și mai frumos, să cunoască oameni de calitate și să devină unul.