imi propusesem sa nu mai scriu o vreme, macar pana ies din starea asta pe care atat de mult o detest. Dar nu ma pot descarca nicaieri mai bine decat aici si duminica la Doamne Doamne, dar cum e aproape 1 dimineata si nu am cum sa ajung la El raman aici...Arunc cu ganduri, multe si urate, prea multe si prea urate pentru un timp atat de scurt. Uneori stau si ma gandesc de ce scriu, cui ii pasa ce insir eu aici? M-am uitat la vizualizari si sunt multe, prea multe pentru 1m 72 de fata, adica pentru mine. Cred ca sunt oameni care ma cunosc si ma citesc doar ca sa stie ce mai fac, sau oameni care ajung aici pur si simplu, si le place sau nu. Cand eram mica urmaream sa ma fac placuta. Stiam cum sa imi pastrez prietenii, aveam farmecul meu. Acum nu vreau sa-mi pastrez prietenii, daca sunt atat de indispensabila sa ma pastreze ei pe mine. Pentru ca uneori imi doresc sa fiu lasata singura pentru ca rolul pe care il am in viata asta nu este deloc usor, dar ma straduiesc...singura, pentru ca nu prea-mi place sa primesc ajutor. Am zile cand nici sa salut nu am chef si daca ieri radeam cu tine maine s-ar putea sa nu te suport. Si nu e din vina ta, asta-s eu... Ajunsa aici, pe scaunul asta care a obosit sa ma tina, cu un trecut care inca ma mai urmareste si un prezent care ma depaseste. Cu greseli de neiertat, cu oameni carora le-am facut rau si poate ca atunci nu realizam, dar si asta face parte din rolul meu. Pentru ca de curand mi-am dat seama ca nici macar aerul pe care il respir nu tine de mine si nici ca scriu acum pe bucata asta de pagina... Lucrurile se intampla, uneori cu un rost, alteori pur si simplu. Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care nu le premeditezi, vin ele si-atat. Pentru ca atunci incepe razboiul mintii, intrebarile vin si pleaca, ca pacientii la doctor. In fond, viata e draguta, nu e frumoasa pentru ca nu se machiaza... Daca la sfarsitul vietii asteia as mai primi una pe care sa o traiesc, cred ca singurul lucru pe care l-as schimba ar fi...covorul, pentru ca se curata greu.
