miercuri, 18 iunie 2014

           Am șlefuit viața, acolo unde mi se părea aspră. Am aprins lumini, acolo unde întunericul se-mbrăcase-n negru. 
          Ni se pare atât de greu să fim buni și suntem răi cu atâta ușurință. Aruncăm cu pietre în cei din jur, din primul rând. Nici nu ne mai obosim să aruncăm de undeva din spate. Judecăm, judecăm, judecăm. Reacționăm fără să cântărim lucrurile. Ne pare rău mai târziu...sau nu. Continuăm să facem rău. Refuzăm să facem bine. Rănim. Rănim. Rănim. Oamenii nu sunt din plastic, din păcate. Ne considerăm mai buni decât toți ceilalți. Suntem mai răi decât animalele sălbatice. Suntem bucăți de stâncă și ne vom zdrobi într-o zi. Vom fi una cu nisipul, călcați în picioare...de cei pe care i-am lovit cu pietre.

vineri, 13 iunie 2014