sâmbătă, 30 iulie 2016

  Să-ți amintești de Dumnezeu doar la necaz, este ca și cum El s-ar gândi la tine doar la ora prânzului.

miercuri, 27 iulie 2016





... sau apă rece de izvor, sirop de aloe vera și mango, mentă proaspătă și, niciodată zahăr, întotdeauna miere.

sâmbătă, 23 iulie 2016

Absența unui tată vs prezența unui tată absent

   Îmi lipsește un tată. Unul dintre cei cu care poți să stai la povești, să dea sfaturi sau măcar un telefon pe săptămână. Unul care să povestească despre viață, cu tot ce are bun și rău în ea. Mi-am dorit un tată care să mă aștepte la poartă, atunci când ies de la examen, sau în stația de autobuz, când vin târziu de la școală. Un tată care să mă învețe să merg pe bicicletă, să înot și să cânt la vioară. Unul care să meargă pe același drum cu mine, iar dacă este drumul corect, să-mi dea drumul, să mă duc singură. Să mă vadă cum mă-mpiedic, cum cad și mă ridic. Doar să fie acolo...ca un tată.

vineri, 22 iulie 2016

  Nu mai am diacritice. Apple, sa te fugaresc!
   De aproape doi ani, tanjesc la un concediu. O plimbare pe strazile cochete din Bruxelles, o fuga la Paris sau o escapada in Amsterdam, nimic mai mult. Le tot pun pe lista, sa le revad, apoi pornesc televizorul si imi trece. Atentat in Bruxelles, teroare in Paris, aproape razboi in Turcia, impuscaturi in Munchen. Locurile care altadata starneau invidie au devenit locuri care starnesc compasiune. Din nefericire, oamenii nu se trezesc. Ba mai mult, de ceva timp, sunt in cautare de Pokemoni. Ce tragedie! Sa fie atata suferinta in jurul tau, iar tu sa ramai nepasator. Am crezut ca exista specii de animale si oameni. Tarziu am inteles ca exista animale...si specii de oameni.

   

joi, 21 iulie 2016

  Dacă nu faci ce-ți place, măcar să iți placă ce faci.

joi, 9 iunie 2016

Oameni mici, suflete mari

     Vreau să fiu mamă. Nu știu ce înseamnă să fii pregătită, dar sunt gata să învăț. Vreau să fiu mamă de fată sau de băiat, mi-e totuna. Vreau să cresc doi copii, și mai mult. Vreau să mă împiedic de jucării prin casă, fără să-mi pese că nu au avut chef să le strângă. Vreau să-mi învinețesc genunchii de la căzături, dacă asta îi va face să râdă fără oprire. Sunt gata să dau jos orice urmă de om mare, dacă asta îi va face fericiți. Sunt gata să mă transform în cel mai de temut partener de joacă, pentru că voi ști cum să pierd, pentru ca ei să câștige și voi ști cum să câștig, pentru ca ei să cunoască eșecul. Vreau să umplem bucătăria de făină și după ce ne-om opri din prăjituri eșuate, să comandăm o tavă cu tarte, de ciudă că nu ne-a ieșit aluatul. Vreau să fim prieteni, mai întâi de toate. Vreau să le dau atât de multă educație, pe cât de multe jucării vor fi gata să ceară. Vreau să îi învăț că e mai important să oferi, decât să primești. Vreau să descopere lumea de dincolo de Facebook și de alte rețele contagioase. Vreau să avem propriile scaune la teatru și nici de la vreo premieră de film să nu lipsim. Vreau să fim pe primul rând la concertele de pian sau vioară. Vreau să fie mici, dar cu suflete mari.