Copiii de azi nu seamănă deloc cu noi. Majoritatea arată de parcă provin din familii înstărite. Eu când eram mică arătam mai mult a băiat. Tata își făcuse un  prost obicei să mă tundă scurt. Nu rata nicio ocazie să șteargă și cea mai mică urmă de feminitate pe care ar fi trebuit să o eman. Nu pot să uit cum așeza scaunul fix în mijlocul holului și nu mai lăsa foarfeca din mână, până nu mă sluțea de tot. Fiecare moment de genul se termina cu lacrimi...multe. Am fost șase copii la părinți, trei băieți și trei fete. Reușise să ne transforme în băieți...șase. Hainele le primeam de pomană. Eram atât de săraci, încât atunci când primeam câte un sac cu haine, alegeam mărimi mari, ca să le pot purta mulți ani la rând. Baie făceam câte doi, în aceeași apă, ca să nu se mai consume alta. Săraci eram nu doar la îmbrăcăminte, ci și la hrană. Pâinea înmuiată în apă și dată prin zahăr era desertul. Nu am cunoscut noțiunea de mic-dejun, cerealele cu lapte au apărut mult prea târziu în diminețile mele. Tata încuia cămara, pentru că eram mulți și provizii puține. Învățasem să deblocăm yala cu un vârf de cuțit, doar așa mai prindeam câte un colț de pâine, vechi de câteva zile. Am trăit mult din mila unor oameni. Dacă aș ști care sunt aceia, le-aș da înapoi dublu, și mai mult.  

Săptămâna patimilor

   Este săptămâna în care trebuie să ne pară rău. Să ne pară rău pentru tot răul pe care l-am făcut, intenționat, sau nu. Să ne pară rău și pentru binele pe care am fi putut să îl facem. Să ne mai pară rău pentru cuvintele pe care le-am rostit și care, poate, au rănit pe cineva. Tot rău să ne pară și pentru reacțiile la nervi, stres și oboseală. Să le cerem iertare celor cărora le-am greșit și să-i iertăm pe cei care au făcut același lucru. Nu știu cât de buni trebuie să fim săptămâna asta, dar știu sigur că puțin mai blânzi putem fi.

 La ce-i folosește omului să câștige lumea-ntreagă, dacă-și pierde sufletul...

Dilemă

     De câte ori vine vara, am o dilemă cu pălăriile. Să o porți că e soare, dar e prea cald. Să o porți în oraș, dar doar pe lumină. Să o porți seara, inutil, că ea te ferește de soare. Să o numești accesoriu și nici la volan, să nu o dai jos. Să o ții pe cap, când intri într-o încăpere sau să o scoți. Să porți ziua pălărie din paie, iar seara nu. Să porți seara negru, iar ziua nu. Caut instrucțiuni de folosire pentru pălării.

      Băieții ăștia care conduc mașini mai scumpe decât casa în care locuiesc, știu cum arată fluturașul de salariu?

       Lasă lacrimile să curgă, atunci când vor. Să curgă, atunci când emoția devine de necontrolat. Să curgă, când melodia care îți dă fiori, se aude pe fundal. Să curgă lacrimile, când îți vine să sari în sus de bucurie. Să spele fața, când din genunchi, ceri iertare și ajutor. Să curgă lacrimi chiar și de tristețe, că doar așa poți să te descarci de tot ce-i negativ. Lasă lacrimile să curgă și nu le opri din drumul lor.

Martie

   Tu când ți-ai sunat, ultima dată, mama?