Tare aș vrea să ne mai oprim puțin din ceea ce facem și să ne gândim dacă e bine sau nu. Astăzi, la supermarket, un domn cu familia au pus stăpânire pe una dintre casele de marcat. El, sponsorul, stătea la un capăt, copiii trăgeau produsele din coș, iar femeia, la celălalt capăt, părea satisfăcută de casoletele mari de carne, dozele de bere și alte mizerii. Nu mi-ar fi intersectat ziua și nici viața, dacă nu ar fi avut volum ridicat la un schimb de replici cu o altă persoană. Aș fi vrut să pun totul pe pauză și să explice de ce trebuie să se comporte așa. Și de ce își otrăvește copiii cu lipsa lui de educație. Nu există vaccin care să-i ferească pe cei mici de mahalagism?