Să-ți amintești de Dumnezeu doar la necaz, este ca și cum El s-ar gândi la tine doar la ora prânzului.

... sau apă rece de izvor, sirop de aloe vera și mango, mentă proaspătă și, niciodată zahăr, întotdeauna miere.

Absența unui tată vs prezența unui tată absent

   Îmi lipsește un tată. Unul dintre cei cu care poți să stai la povești, să dea sfaturi sau măcar un telefon pe săptămână. Unul care să povestească despre viață, cu tot ce are bun și rău în ea. Mi-am dorit un tată care să mă aștepte la poartă, atunci când ies de la examen, sau în stația de autobuz, când vin târziu de la școală. Un tată care să mă învețe să merg pe bicicletă, să înot și să cânt la vioară. Unul care să meargă pe același drum cu mine, iar dacă este drumul corect, să-mi dea drumul, să mă duc singură. Să mă vadă cum mă-mpiedic, cum cad și mă ridic. Doar să fie acolo...ca un tată.

  Nu mai am diacritice. Apple, sa te fugaresc!

   De aproape doi ani, tanjesc la un concediu. O plimbare pe strazile cochete din Bruxelles, o fuga la Paris sau o escapada in Amsterdam, nimic mai mult. Le tot pun pe lista, sa le revad, apoi pornesc televizorul si imi trece. Atentat in Bruxelles, teroare in Paris, aproape razboi in Turcia, impuscaturi in Munchen. Locurile care altadata starneau invidie au devenit locuri care starnesc compasiune. Din nefericire, oamenii nu se trezesc. Ba mai mult, de ceva timp, sunt in cautare de Pokemoni. Ce tragedie! Sa fie atata suferinta in jurul tau, iar tu sa ramai nepasator. Am crezut ca exista specii de animale si oameni. Tarziu am inteles ca exista animale...si specii de oameni.

   

  Dacă nu faci ce-ți place, măcar să iți placă ce faci.