Dumnezeu a vrut să-ți vorbească, dar tu ai închis uşa. Când tu vei vrea să-I vorbești, El te va aștepta la poartă.

Biletul

•        El întârzie la serviciu, iar ea doarme atât de frumos. Stinge veioza grăbit, nu cumva să o trezească lumina. Prin întunericul rămas în cameră,  îl vede ieșind, cu un ochi pe jumătate deschis. Se mută pe jumătatea lui de canapea și prinde cu două degete hârtia pe care i-o lăsase pe cearșaf... Nu cred că ți-am mai spus, dar zâmbești în somn. Pesemne că visul pe care îl ai este unul dintre cele care te fac fericită. Sper că nu fac prea mult zgomot, dar vreau să termin biletul ăsta. Ești frumoasă. Ba nu, ba nu! Ești perfectă. Îmi pare rău că nu o să văd cum te trezeşti, șifonată și timidă, atât de preocupată să te ascunzi de privirea mea. Tu nu știi, dar dimineața chipul tău senin mă obligă să mai stau, o secundă măcar. Și te văd cum te foiești, ca un copil care nu își găsește locul. Apoi te cuibărești sub brațul meu și rămâi acolo o bucată bună din noapte. Ce păcat că doar așa putem sta mai mult timp împreună, pentru că ziua, de-abia reușim să ne vedem. Sună-mă, când te trezești. Îmi place vocea ta somnoroasă...Am fugit la serviciu. Au anunțat ploaie azi, să nu-ți uiți umbrela..și zâmbetul de sub ea. Mai e mult până diseară și deja mi-e dor de tine...

Șosele-junglă

           Intra pe banda mea. Ca s-o fac atentă, claxonez. Nimic. Discuția la telefon era mai importantă decât atenția în trafic. Claxonez iar. Banda mea era acum și a ei. Mă depășește și mă înjură. Aș fi oprit pe dreapta minute bune, doar ca să înțeleg DE CE.

        Când te-apucă setea, un pahar cu apă te salvează. Dar când te-apucă dorul...

          Am vrut carieră și apoi familie. Dumnezeu le-a așezat exact invers.

         Fericirea nu se cântărește la aprozar, nu se vinde la bax și nici la suta de grame. Fericirea nu se măsoară în ore și nici termen de valabilitate nu are. Fericirea nu vine în plicul din poștă și nici la tombolă nu se câștigă.

Dincoace de ușa camerei

           Mă vedeam departe de orașul în care am crescut. Îmi plăcea să cred că schimbarea vine odată cu locul...și cu oamenii. Iată-mă aici. Înconjurată de realizări mici, dar esențiale. Am spus că undeva la vârsta pe care o am, un copil va stârni un nou început. În carieră, făceam ceva total diferit de ceea ce muncesc acum. În trecut, aveam mașina cumpărată cu bani munciți...de mine. În prezent, lucrurile stau așa cum le creionasem. Ce nu era pe listă... Un soț pe care îl vedeam doar la cinema și un suflet cald înghesuit sub blană de cățel. Cu asta m-am ales. Dintr-o suită de dorințe și planuri, indiferent de ordine, sunt condamnată să iubesc. Iar ei sunt gata să mă iubească. Un lucru e cert: Dumnezeu are pentru mine planuri mai mari decât cele pe care mi le făcusem eu.