Oamenii ăștia care se umflă precum cocoșii, insistând că ei sunt cineva, au impresia că noi cei care nu suntem cineva, murim diferit? Diferența o va face culoarea patului de lemn, înainte să fim lăsați la doi metri sub pământ. Atât. 

    De fiecare dată, când mă rog, cer lucruri pentru cei de lângă mine, pentru că, ce îmi lipsește mie, Dumnezeu știe deja. Ce rost are să îi tot repet?

 

               
     Răbdarea se învață, nu te naști cu ea. Eu am luat-o de la cățelul din curte.

   În Siria, printre tone de moloz, voci disperate și nori de praf, o fetiță udă floarea de la ușa locuinței. Tablou din secolul terorii.