Nu îmi doresc o viață perfectă. Tu, copiii, stiloul și cerneala-mi veți fi de ajuns. Șemineul va
arde-ncontinuu, în timp ce stropii vor ține ritmul pe fereastra uitată deschisă. Lumina-mi va fi alături, atunci când penița va scrie
povești...despre oameni... Pianul va stinge tăcerea, pe note de râsete, din odaia de sus. Tu, din colțul odăii, vei sta să
privești. Este tabloul nostru, tablou al vieții în doi, trei, patru... Femeia care stă
pe covor și scrie despre ce o inspiră, lumina caldă care îmbracă, în
galben, momentul, pianul blând care refuză să tacă. Despre iubire...aș vrea să fie numele cărții. Fericire...aș vrea să fie numele străzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu