Dacă fericirea este de diferite mărimi, vreau să port cea mai mare măsură.

Bătrânul din parc

        Plec de la muncă, pentru o pauză de liniște, la biserica din parc. Pe drumul înapoi, un bătrân cere milostenie, fără să scoată un sunet. Îl observ și reacționez. Știind că nu prea am bani în portofel, mă scuz în fața lui și îi întind umila bancnotă. El zâmbește, uimit de atitudinea mea și se arată mulțumit. La câteva zile după, iau drumul spre aceeași biserică. Opresc mașina în dreptul lui și, bucuroasă că de data asta îi pot oferi mai mult, cobor să îi întind banii. Fără să stea pe gânduri, îmi sărută mâna, apoi o strânge în semn de mulțumire. Pentru o clipă, i-am simțit toate necazurile care au venit odată cu timpul, pentru că fiecare rid de pe fața bătrânului avea povestea lui. Am urcat în mașină și am lăsat lacrimile să curgă. Puține momente în viață au o încărcătură emoțională atât de puternică, ca acesta.

           Dumnezeu a vrut să-ți vorbească, dar tu ai închis uşa. Când tu vei vrea să-I vorbești, El te va aștepta la poartă.

Biletul

•        El întârzie la serviciu, iar ea doarme atât de frumos. Stinge veioza grăbit, nu cumva să o trezească lumina. Prin întunericul rămas în cameră,  îl vede ieșind, cu un ochi pe jumătate deschis. Se mută pe jumătatea lui de canapea și prinde cu două degete hârtia pe care i-o lăsase pe cearșaf... Nu cred că ți-am mai spus, dar zâmbești în somn. Pesemne că visul pe care îl ai este unul dintre cele care te fac fericită. Sper că nu fac prea mult zgomot, dar vreau să termin biletul ăsta. Ești frumoasă. Ba nu, ba nu! Ești perfectă. Îmi pare rău că nu o să văd cum te trezeşti, șifonată și timidă, atât de preocupată să te ascunzi de privirea mea. Tu nu știi, dar dimineața chipul tău senin mă obligă să mai stau, o secundă măcar. Și te văd cum te foiești, ca un copil care nu își găsește locul. Apoi te cuibărești sub brațul meu și rămâi acolo o bucată bună din noapte. Ce păcat că doar așa putem sta mai mult timp împreună, pentru că ziua, de-abia reușim să ne vedem. Sună-mă, când te trezești. Îmi place vocea ta somnoroasă...Am fugit la serviciu. Au anunțat ploaie azi, să nu-ți uiți umbrela..și zâmbetul de sub ea. Mai e mult până diseară și deja mi-e dor de tine...

Șosele-junglă

           Intra pe banda mea. Ca s-o fac atentă, claxonez. Nimic. Discuția la telefon era mai importantă decât atenția în trafic. Claxonez iar. Banda mea era acum și a ei. Mă depășește și mă înjură. Aș fi oprit pe dreapta minute bune, doar ca să înțeleg DE CE.

        Când te-apucă setea, un pahar cu apă te salvează. Dar când te-apucă dorul...