Ce bine îmi pare că nu se aude ceea ce gândesc. Ați fi știut cu toții, cât îmi este de ciudă pentru nepăsarea cu care defilați, atât de mândri de voi. Cât sunteți de pasivi în fața lucrurilor amare din fața voastră. Cât sunteți de lași. Mă intrigă și mai tare, că se ia de la unul la altul. Ați rămas fără păreri, fără reacții, fără un drept la replică. Luați totul ca atare și puneți liniștiți capul pe pernă, atunci când știți că cineva rezolvă problemele în locul vostru. Trăim într-o societate bolnavă și nu vedeți asta. Am internat tot ce era uman la terapie intensivă și nu vine nimeni la programul de vizite.