Cu totii muncim in viata asta. Unii muncesc pentru ziua de maine, altii pentru masa de la sfarsitul zilei. Unii muncesc sa ajunga oameni importanti, altii sa ajunga oameni macar. Unii sa capete un loc bun in societate, altii sa fie acceptati de cei din jurul lor. Unii lupta pentru averi, altii pentru averile altora. Unii pentru a-si indeplini visele, altii pentru a face ceva cu vietile lor. Luptam inca de cand ne nastem. Primii pasi impiedicati si strambi, fac parte tot din lupta noastra. Notele mari, premiile, diplomele de studii si tot ce ne face sa ne simtim mandri de ceea ce suntem, tot o lupta sunt. In fond, suntem toti niste luptatori. Tot ceea ce difera este scopul si vointa fiecaruia. Se intampla sa te macini ca nu ti-ai facut un scop, ca ai ajuns la un punct in care lucrurile nu sunt asa cum planuisei. Iti vine sa crezi sau nu, asa le-a fost rostul si ordinea. Eu inca sunt uimita de felul in care viata mea isi gaseste traseul. Nu mi l-as fi imaginat nicio secunda asa. Dar ceea ce se intampla este real iar asta ma face sa inteleg ca nu eu detin controlul asupra lucrurilor. Pana la urma, poate nici pasii pe care-i facem, nu ne apartin. Cine stie...