Atunci ce categorie de varsta stie? Sau mai bine spus, cine stie cum s-a ajuns aici? Mii de tineri isi cauta locuri de munca, firme mari se muta de la noi, somerii sunt din ce in mai multi, cei care lucreaza au salariul minim, si pentru ca niciodata nu e de ajuns, mai toate tarile vecine ne iau in ras. Au fost si altfel de vremuri, sunt sigura de asta. Oamenii nu uita sa ia cu ei grijile atunci cand trec pragul casei. Atatea chipuri triste, atatea probleme, atatea datorii. Cum a ramas cu bucuria? Bucuria ca traiesti, ca ai o familie, un loc unde sa stai. Fiecare zi da startul altor griji: o noua factura neplatita, un telefon de la banca, vecinul care-si vrea banii-napoi, doamna de la casa de marcat care nu te previne cat sunt de scumpe produsele si scaneaza ca un robot. Am ajuns aici pentru ca niciodata nu ne-am multumit cu putin si pentru ca ne-a placut sa avem lucruri in avans. Oamenii saraci au ales lucruri scumpe pe care nu si-au mai permis sa le plateasca si le-au pierdut. Apoi zic ca viata e nedreapta cu ei. Gresit. Viata este cu noi asa cum noi o ghidam sa fie. Ai o viata plina de datorii? Esti singurul vinovat pentru asta. A fost un moment in care ti-ai dorit ceva ce nu ti se cuvenea, poate doar pentru ca cel de langa tine avea iar tu nu. Acum platesti. Trebuie sa ai atat cat iti permiti, nu atat cat isi permit ceilalti. Intotdeauna.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu