La nastere primim viata. La botez primim un nume. La zilele aniversare primim cadouri. Timpul vine si el odata cu viata. Il primim asa, pur si simplu. Si pe langa el mai primim ceva: libertatea. Libertatea de a face ce vrem cu timpul nostru. De aici variantele sunt doua: fie folosim timpul in scopuri bine definite, fie il irosim. Exista un moment in viata in care privesti in urma si realizezi ca nu ai facut nimic. Asta pentru ca ai inteles gresit atat libertatea, cat si timpul. Ma uit la cei de varsta mea, care inca mai stau pe banii parintilor pentru a-si satisface si cele mai mici mofturi si mi se face mila. Au impresia ca in orice moment, cel mai bine platit job le va bate la usa si-i va programa la un interviu. Doar pentru ca se cred speciali. Total eronat. Special esti atunci cand iti construiesti un viitor din propria-ti munca, nu din cea a parintilor. Si te uiti in urma si esti mandru de tine si de tot ce ai reusit sa faci. Pentru mine asta este definitia omului special. Cineva imi spunea ca nu mai crede in povesti precum: in viata trebuie sa alegi sa faci doar ceea ce iti place. Intr-o perioada ca cea de acum trebuie sa faci tot ceea ce ti se da. Astazi, in drumul spre munca, un sofer de autobuz ma intreaba curios cam cat castig pe luna. Fara nicio ezitare ii satisfac curiozitatea. ''Pai eu trebuie sa muncesc cel putin doua luni pentru banii aia'', mi-a raspuns. Si nu cred ca ceea ce face, este ceea ce si-a ales. Dar probabil rechizitele copilului necesita mai mult de un salariu, pe langa haine si alte bunuri. Si uite inca un om special, care nu trage draperia dimineata pentru ca enervantul soare ii strica somnul adanc. Sare din pat direct in uniforma si pleaca la munca. Este timpul lui si cu asta si-l ocupa. Are in urma o familie, o casa, si cum-necum, si un loc de munca.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu