Daca as avea un aparat de dat timpul inapoi, n-as sti in ce moment al vietii sa ma opresc. In cel in care am iubit.... sau in cel in care am fost iubita? In cel in care am fost copil.. sau in cel in care m-am maturizat? In cel in care am avut realizari... sau in cel in care am esuat? Cred ca as gusta cate un pic din toate. M-as opri, din cand in cand, sa-mi reamintesc lucruri pe care le-am trait si pe care le-am simtit atat de puternic incat si acum ar trezi ceva in mine. As zambi de felul in care se intamplau... si apoi as plange de emotie. As sta cel mai mult la lucrurile care ma faceau fericita doar pentru ca existau: oamenii buni din viata mea, jocurile copilariei, desenele pe asfalt, nazdravaniile, emotiile. Ma ingrijoreaza faptul ca, odata cu trecerea timpului, raman in urma atat de multe lucruri care nu mai pot fi recuperate... nici repetate. Raman acolo puse bine intr-un loc numit "trecut". Si oricat ti-ai dori, nu mai ai acces la el. Nu ai alta optiune decat aceea de a merge mai departe, si mai departe, cat mai departe. Atat de departe incat de-abia te mai ajuta memoria. Insa lucrurile frumoase sunt frumoase pentru totdeauna. Nu au termen de valabilitate, ca varsta. Oare timpul meu pe ce data expira?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu